Femeia continuă (4)

Nu există adevăr, pentru că el n-ar putea fi decât dacă fiecare om ar trăi şi ar crede şi ar spune acelaşi lucru. Dacă am fi, adică, aidoma. Dar, cum nu se întâmplă aşa, tot ce avem e sinceritatea, care ne arată cât de diferiţi sunt oamenii, cum trăieşte fiecare altfel clipa, cum îşi doreşte fiecare altceva, cum aspiră fiecare spre ceva diferit, cum simte fiecare diferit. Ca să existe adevăr, oamenii ar trebui să fie aidoma unul celuilalt. Dar nu sunt. Şi, atunci, fiecare e singur, închis în propria-i sensibilitate, în modul lui de a simţi şi a dori. Ca să fim, totuşi, împreună, am stabilit nişte seturi de reguli, iar cum ele sunt împărtăşite de aproape toată lumea, mai spunem despre ele că sunt adevăruri. Dar toate adevărurile noastre nu sunt decât reguli, nimic altceva. Ele ne ajută să coexistăm, să existăm ca societate, dar nu ne ajută să trăim individual. Individual, e treaba noastră cum ne descurcăm. Unii întemeiază familii, se plictisesc de ele, divorţează, îşi lasă copii pe drumuri. Alţii f... femei virtuale. Fiecare după cum poate, după cum simte, după cum îi e dat. Nimeni nu face reguli pentru viaţa individuală şi singurul mod de a-şi exprima viaţa a unui individ, e sinceritatea. Dar sinceritatea nu-i uşor de obţinut. Ne cenzurăm cuvintele în fiecare clipă, pentru că ele contravin adevărurilor, adică regulilor. Şi vrem să fim în bun acord cu societatea. Dar poate că au venit vremurile în care oamenii să înceapă să fie sinceri. Dacă pot ajunge să fie sinceri faţă de ceilalţi, probabil vor ajunge să fie sinceri şi faţă de ei. Doar că, devenind sinceri, deci neavând ce mai ascunde, guvernele s-ar răsturna, politica ar dispărea, lumea şi-ar schimba cu totul calea şi chipul. Ar dispărea şi instituţiile cum sunt căsătoria, contractele matrimoniale, crimele şi închisorile. Oamenii s-ar f..., aşa cum le stă bine, când ar avea chef, cu cine ar avea chef, fără prejudecăţi, fără panică. Ai intra pe Internet şi-ai spune unei femei care-ţi place: dragă, am un chef nebun să mă f... azi, vii pe la mine? Iar ea ar spune da sau nu, după cum ar avea chef şi dacă te-ar plăcea sau nu. Şi dacă n-ar vrea ea, până la urmă ar vrea alta. Una mă respinge, zece mă cheamă. Şi n-ar mai trebui să f... femei virtuale, iar lumea să se retragă, din realul ei, în virtualitate, ca şi cum ar fi condamnată să dispară cu încetul în propriul ei abur de vis... Sper că Dumnezeu doarme şi visează, iar când doarme, e cu mult mai deştept decât atunci când e treaz.