Femeia continuă (5)

Ziceam într-o zi, în tinereţe, că „ar trebui să-mi folosesc sinceritatea drept cea mai teribilă armă”. Era ceva romantic?, ceva scos din ţâţâni? Pentru că, acum, mă întreb: armă? Dar armele se folosesc împotriva cuiva, a ceva. Sigur, vroiam să dinamitez inhibiţiile şi prejudecăţile. Dar nu e de luptat cu ele, adică nu poţi câştiga în faţa lor. I le poţi înlătura unei femei, uneori, dar nu pentru foarte mult timp. Şi oboseşti, până la urmă, să tot faci asta. Şi iar te reîntorci la tine însuţi. Şi te apuci să scrii la computer despre toate astea. Nu încercând să convingi pe cineva, ci pentru a-ţi mărturisi viaţa ostenită şi a mărturisi despre viaţa celorlalţi ca tine, cei pentru care sinceritatea ta e adevărul lor...